Student la Harvard (facultate, master sau poate MBA). Ce tocilar! N-are viaţă personală. Pilos copil. Noroc cu părinţii că îi dau bani. Umblă doldora cu “cashcaval” în portofel. Dar ce zici de Princeton? Yale. Cambridge. Oxford. HEC Paris. Şi lista poate continua.
Ei bine, vorbim despre un student la o facultate de prestigiu. Din lume. Nu ASE, nu Româno-Americană, nu Poli. Vorbim de faimă şi prestigiu prin excelenţă, prin rezultate, prin recunoaştere internaţională, prin curricula extraordinară, prin profesori excepţionali, modele de urmat în viaţă, şi prin calitatea studenţilor care frecventează cursurile. Frecventează! Adică 98% din cursuri ei participă ACTIV la ele. Şi e clar şi de ce. Cine nu ar face-o?
Deci cine ajunge acolo?! Cel tocilar? Cel cu bani mulţi? Nu dragii mei. Or fi şi ei pe listă, bravo lor, însă sunt minoritari. Ajunge acolo cel motivat. Cel care ştie ce vrea de la viaţă. Nu cel care se trezeşte de dimineaţă, cu un plan mărunt schiţat pentru ziua de azi, pentru săptămână şi poate pentru luna asta; şi care mai rău, la final de lună se uită înapoi şi din planul lui a dus la bun sfârşit 30% din ce şi-a propus. No way! ASE –> master ASE –> job pe viaţă! să vină bănuţul, lăsăm pasiunea deoparte. Cam ăsta e traseul lui în 90% din cazuri.
Vrei la Harvard? S-o crezi tu! Sau să i-o spui lu’ Mutu. Da, fotbalistul. El măcar are banii şi cine ştie, poate îl acceptă din toamnă dacă aplică. Tu nu. Stai în pătutz. În băncutza scrijelită de copiuţe din amfiteatrul din ASE.
Da, îţi trebuie note bune pentru o facultate de prestigiu şi pentru o bursă. Poate nu e punctul tău forte. Însă nu e şi unicul criteriu de admitere. Contează poate chiar mai mult rezultatele la teste standardizate (SAT, GMAT, GRE, TOEFL, IELTS, etc). Te pregăteşti câteva luni intens şi le iei cu notă mare! Nu e aşa greu. În egală măsură contează activităţile extraşcolare. ONG-uri; proiecte în care ai fost implicat; schimburi internaţionale; training-uri; practică pe lângă teorie. Dovedeşte-le ca eşti ACTIV şi pasionat de ceea ce faci. Şi eseurile. Învaţă bine o limbă străină. Pune pe hârtie povestea vieţii tale. Fii creativ. Nu se caută un pui de geniu ca să fie admis. Pe TINE te caută. Nu tu cel trântor. Nu leguma de la suprafaţă. Te caută pe TINE, omul activ, omul pasionat, omul MOTIVAT, cel care ŞTIE ce vrea de la viaţă şi cel care LUPTĂ pentru ca visele sale să devină realitate. Crezi că nu te identifici? Mai gândeşte-te o dată.
Nu cumva eşti chiar TU? Nu cumva ştii că poţi ajunge acolo însă nu ştii CUM şi pe UNDE se intră? Dă-i un „zoom out” şi fă ordine în viaţa ta. Ia atitudine. Nimic nu e imposibil. Uită-te la Mutu. Cască ochii bine şi o să vezi că găseşti şi intrarea spre drumul propus.
Vă spun asta pentru că am interacţionat cu peste 20 de persoane admise la astfel de universităţi în ultimii ani. Si ce vă spun e realitate. Sunt în primul rand oameni MOTIVATI şi care ştiu ce vor de la viaţă.
Aşadar răspunsul zace doar în tine. Şi uită-te la filmuleţ. Nu cumva recunoşti pe cineva acolo? Aştept răspunsurile voastre.
“Pilele” contează. Noi le spunem aşa, alţii le spun pur şi simplu “networking”, fără să asocieze cu ceva murdar. Dacă te ştii cu cine trebuie, dacă ai mijloacele prin care să dai de lume care ia decizii şi să-i faci să te asculte, ai şanse mai mari.
Banii contează, indiscutabil. Cu destui bani, ai destule alegeri şi dacă nu eşti atât de bine pregătit. Dar în acelaşi timp oportunităţi există pentru toată lumea, nu doar pentru copiii cu buzunarele doldora. La “graduate” lucrurile stau mai bine din punctul ăsta de vedere, în sensul că dacă ai ce arăta se trece mai uşor cu vederea că n-ai resurse financiare.
Şi nu în ultimul rând, norocul e important. Asta nu înseamnă că ne resemnăm, ci că acceptăm că dosarul tău poate ajunge pe masa cuiva într-o zi proastă, că locurile pentru care aplici tocmai s-au umplut sau că eşti fix în anul în care au hotărât să favorizeze alte departamente în defavoarea celui care te interesează.
Şi totuşi, lucrurile astea nu sunt o critică la adresa încurajării tale… e bine să dai tot ce ai mai bun, să te străduieşti, dar la fel de bine e să cunoşti regulile jocului şi să înţelegi că şi cel slab (ca resurse extra-şcolare, să spunem) are o şansă, dar că trebuie să lupte mai mult pentru ea.
PS: Să nu generalizăm… sunt destui absolvenţi de Harvard care ajung nefericiţi, la fel cum sunt destui educaţi în România care reuşesc lucruri extraordinare. E bine să mergi la o facultate deosebită, e şi mai bine să fii un om deosebit.
By: Tiberiu Florea on May 15, 2008
at 1:19 am
Salutari Tiberiu!
Excelent comentariul. L-ai spus dintr-o perspectiva realista si in cunostiinta de cauza pentru ca stiu ca ai trecut prin parte din procesele de admitere.
Iti dau dreptate in ceea ce zici. In schimb nu vreau sa se inteleaga ca Harvard e telul suprem. Ce e important de cules din ce am scris, e faptul ca multi din oamenii care ne inconjoara sunt deosebiti, si ar putea avea o ascensiune extraordinara, insa duc lipsa de acea ambitie si motivatie. Ascund un mare potential, poate sunt si constienti de el, sau au avut ocazii in care a iesit la iveala, insa nu fac nimic in directia de al dezvolta si de al folosi ca atu spre acea ascensiune benefica atat personal pentru ei cat si ulterior pentru comunitatea din care fac parte.
Si asa ajung cei cu ambitie, pile, bani si nepotisme insa fara cunostiinte, talent si potential, sa ne conduca, sa aiba functii sus puse, si ne intrebam ce cauta acolo. Pai daca noi nu am avut curajul si ambitia sa scoatem ce e mai bun din noi?
Asa ca dragilor, curaj! Ambitie la puterea “n” pt toti.
By: Cosmin Buteica on May 15, 2008
at 7:13 pm
Esti student la Harvard? Daca da, poate ne vedem in toamna la o cafea/ un pahar de vorba…
By: L.P. on August 6, 2008
at 5:14 am
Pe mine de pilda m-a batut gandul sa incerc dar m-am descurajat rapid (m-am trezit mult prea tarziu, in anul II din IV ) timp in care nu m-am ingrijit deloc de medie (GPA).In cele mai bune conditii as avea media undeva peste 8, ceea ce e mult sub standardele din top 10.
Ce vreau sa zic este ca e bine sa stii de la bun inceput ce vrei , altfel risti sa ramai cu gustul amar al regretului.
By: dark on August 10, 2008
at 8:05 pm
hey..buna..incerc si eu sa imi planific cat mai util timpul pentru a ma inscrie la Harvard…aud diverse pareri ,ca trebuie sa incep aplicarea cu 18 luni minim inainte..altfel nu o sa reusesc mai nimic…eu vreau sa incep acum,sunt hotarat in privinta asta…si decat sa vehiculez intre vorbele presupusilor cunoscatori ,am decis sa intreb chiar un student la Harvard.Am cam doua mari nelamuriri…pot sa reusesc in timpul ramas sa ma inscriu pt anul universitar 2009-2010 si sa dau testele ?…..si la cate universitati te-ai mai inscris?….mi-ai fi de mare ajutor daca mi-ai lasa un mail sau un numar de telefon…timpul trece tic tac tic tac i have 12 months left….salutari si toate cele bune!
By: Dragos on August 26, 2008
at 4:05 pm
Ce pot sa spun…?! Ai comentat foarte bine ! Eu sunt clasa a 10-a si vreau sa ajugn la Harvard cu orice pret! Dar nu stiu cu ce sa incepem ,cum sa fac! Situatia finaciara ,la care se asteapta cei de la HArvard nu o am,dar am inteles ca iti dau ei bursa ,daca nu ma insel! Vreau sa studiez medicina,ma fascineaza,vreau sa lupt sa ajugn acolo ,printre oameni straluciti ,care stiu ce vor sa faca cu viata lor ! Imi place competitia,sa ma implic,pot spune ca sunt ambitioasa! Imi poti da un sfat ! te rog mult!
By: irina on September 2, 2008
at 8:38 pm
M-ar interesa si pe mine raspunsul la aceasta intrebare:)
By: Raluca on October 16, 2008
at 3:18 am
Si eu ca irina..tot clasa a 10…ma poti ajuta cu vreo informatie??esti student la Harvard??….irina…poti lasa o adresa de mail…sa vorbim…se pare ca avem acelas scop.Multumesc anticipat!
By: MariaNec on October 24, 2008
at 9:21 pm